aranjoare
română
Etimologie
Din aranjor.
Pronunție
- AFI: /a.ran'ʒo̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului aranjoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aranjoare | aranjoare |
| Articulat | aranjoarea | aranjoarele |
| Genitiv-Dativ | aranjoarei | aranjoarelor |
| Vocativ | aranjoareo | aranjoarelor |
- persoană care face un aranjament muzical.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.