apretură

română

Etimologie

Din germană Appretur, franceză apprêture.

Pronunție

  • AFI: /a.pre'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
apretură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apretură apreturi
Articulat apretura apreturile
Genitiv-Dativ apreturii apreturilor
Vocativ apretură apreturilor
  1. apretare; (p.ext.) totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui.
  2. (concr.) întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.