aperitiv

română

Etimologie

Din franceză apéritif < latină aperitivus.

Pronunție

  • AFI: /a.pe.ri'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
aperitiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aperitiv aperitive
Articulat aperitivul aperitivele
Genitiv-Dativ aperitivului aperitivelor
Vocativ aperitivule aperitivelor
  1. gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).
  2. băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.