antevorbitoare

română

Etimologie

Din antevorbitor.

Pronunție

  • AFI: /an.te.vor.bi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
antevorbitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antevorbitoare antevorbitoare
Articulat antevorbitoarea antevorbitoarele
Genitiv-Dativ antevorbitoarei antevorbitoarelor
Vocativ antevorbitoareo antevorbitoarelor
  1. persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.