ant

Vezi și : Ant, ANT, ant-, -ant, ânt, ānt, ȧnt

catalană

(català)

Variante

  • ante, dant

Etimologie

Din spaniolă ante < arabă andaluză.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈant/
  • (central) AFI: /ˈan/
  • (oriental) AFI: /ˈant/


Substantiv

ant m., ants pl.

  1. (zool.) elan

Vezi și

Referințe




engleză

(English)

Variante

  • (ieșit din uz) ante, ampte

Etimologie

Din engleza medie amte, amete, care provine din engleza veche ǣmete < proto-germanică *ēmaitijǭ („furnică”, literalmente „ceva care mușcă”); compus din proto-germanică *ē- („depărtat, desprins”) + *maitaną („a tăia”).

Înrudit cu germană Ameise și Emse. Confer și emmet.

Pronunție

  • AFI: /ænt/
  • AFI: /ɛənt/ (SUA)


Substantiv

ant, pl. ants

  1. (entom.) furnică
    The trail of crumbs attracted ants.
  2. (Internet) robot de căutare

Sinonime

  • 1: (entom.) (înv.) emmet, pismire
  • 2: (Internet) Web spider

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

  • aunt (în unele dialecte americane)

Expresii

  • the ant's pants
  • ants in one's pants


Verb


Conjugarea verbului
to ant
Infinitiv to ant
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 ants
Trecut simplu anted
Participiu trecut anted
Participiu prezent anting
  1. (ornit.) a freca insecte, în special furnici, pe corp, contra paraziților sau pentru a curăța penele

Anagrame

  • nat, Nat, Nat., NAT
  • NTA
  • tan, Tan, TAN

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.