anfeuern
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din an + feuern.
Pronunție
- AFI: /'anˌfɔɪ̯ɐn/
Verb
| Conjugarea verbului anfeuern | |
| Infinitiv | anfeuern |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
feuerst an feuert an |
| Indicativ imperfect | feuerte an |
| Participiu perfect | angefeuert |
| Verb auxiliar | haben |
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.