anevoință
română
Etimologie
Din anevoie + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /a.ne.voˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului anevoință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anevoință | anevoințe |
| Articulat | anevoința | anevoințele |
| Genitiv-Dativ | anevoinței | anevoințelor |
| Vocativ | anevoință | anevoințelor |
- (înv.) dificultate, greutate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.