ancoraj

română

Etimologie

Din ancoră + sufixul -aj (după franceză ancrage, italiană ancoraggio).

Pronunție

  • AFI: /an.ko'raʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ancoraj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ancoraj ancoraje
Articulat ancorajul ancorajele
Genitiv-Dativ ancorajului ancorajelor
Vocativ ancorajule ancorajelor
  1. ancorare.
  2. loc unde se ancorează.
  3. ansamblu de piese care servește la ancorare.
  4. sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.