ancola
română
Etimologie
Din franceză encoller.
Pronunție
- AFI: /an.ko'la/
Verb
| Conjugarea verbului ancola | |
| Infinitiv | a ancola |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ancolez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ancoleze |
| Participiu | ancolat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (rar) a încleia.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.