încleia

română

Etimologie

Din în- + clei.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kleˈja/


Verb


Conjugarea verbului
încleia
Infinitiv a încleia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încleiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încleieze
Participiu încleiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc.
  2. (v.refl.) a se lipi.
  3. (v.refl.) a se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios.
  4. (v.refl.) a se face, a deveni cleios.
  5. (v.refl.) (fig.) (despre fălci) a se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni.
  6. (v.tranz.) a trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.