amalgam

română

Etimologie

Din franceză amalgame < latină amalgama.

Pronunție

  • AFI: /a.mal'gam/


Substantiv


Declinarea substantivului
amalgam
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amalgam amalgame
Articulat amalgamul amalgamele
Genitiv-Dativ amalgamului amalgamelor
Vocativ amalgamule amalgamelor
  1. aliaj de mercur cu alt metal.
  2. (fig.) amestec de elemente disparate; talmeș-balmeș.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.