alternanță

română

Etimologie

Din franceză alternance.

Pronunție

  • AFI: /al.ter'nan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alternanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alternanță alternanțe
Articulat alternanța alternanțele
Genitiv-Dativ alternanței alternanțelor
Vocativ alternanțo alternanțelor
  1. insușirea de a alterna; revenire succesivă.
  2. schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.