adulter
română
Etimologie
Din franceză adultère < latină adulterium.
Pronunție
- AFI: /a.dul'ter/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului adulter | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | adulter | adulteri |
| Feminin | adulteră | adultere |
| Neutru | adulter | adultere |
- (despre soți) care a încălcat fidelitatea conjugală.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- adulteră
Cuvinte apropiate
- adultera
- adulterare
- adulterat
- adulterin
- adulteriu
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului adulter | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | adulter | adultere |
| Articulat | adulterul | adulterele |
| Genitiv-Dativ | adulterului | adulterelor |
| Vocativ | adulterule | adultero |
- infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți.
Sinonime
- infidelitate, înșelăciune, (fig.) trădare
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.