acont

română

Variante

Etimologie

Din italiană acconto, confer franceză acompte.

Pronunție

  • AFI: /a'kont/


Substantiv


Declinarea substantivului
acont
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acont aconturi
Articulat acontul aconturile
Genitiv-Dativ acontului aconturilor
Vocativ ' '
  1. parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; (p.ext.) parte din salariu.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.