abunda

română

Etimologie

Din franceză abonder < latină abundare.

Pronunție

  • AFI: /a.bun'da/


Verb


Conjugarea verbului
abunda
Infinitiv a abunda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (pers. 3) abundă
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să abunde
Participiu abundat
Conjugare '
  1. (v.intranz.) a fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate.
  2. a avea, a conține; a folosi din belșug.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.