abjurare

română

Etimologie

Din verbul a abjura.

Pronunție

AFI: /ab.ʒu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului abjurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abjurare	abjurări
Articulat	abjurarea	abjurările
Genitiv-Dativ	abjurării	abjurărilor
Vocativ	abjurareo	abjurărilor

acțiunea de a abjura și rezultatul ei.
Abjurare a unei doctrine.

Sinonime

abjurație, lepădare, renegare

Cuvinte apropiate

abjura
abjurat
abjurator, abjurător
abjurație, abjurațiune

Traduceri

renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.)

catalană: abjuració (català) f.
engleză: abjuration (English)
franceză: abjuration (français) f.
germană: Entsagung (Deutsch) f., Abschwörung (Deutsch) f.
greacă: αποκήρυξη (Ελληνικά) (apokíryxi) f.
italiană: abiura (italiano) f.

occitană: abjuracion (occitan) f.
poloneză: odprzysiężenie (polski)
portugheză: abjuração (português) f.
spaniolă: abjuración (español) f.
suedeză: förnekande (svenska) n., avsvärjelse (svenska) c.
turcă: feragat (Türkçe)

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.