aberro

Vezi și : aberró, aberrò

catalană

(català)

Etimologie

Din aberrar.

Pronunție

  • (occiental) AFI: /aˈbe.ro/
  • (oriental) AFI: /əˈbe.ro/
  • (central) AFI: /əˈβe.ru/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru aberrar.




italiană

(italiano)

Etimologie

Din aberrare.

Pronunție

  • AFI: /aˈbɛrro/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru aberrare.




latină

(Latina)

Etimologie

Din prefixul ab- („de la, departe de”) +‎ errō („a devia, a hoinări”).

Pronunție

  • (Latină clasică) AFI: /abˈer.roː/
  • (Latină ecleziastică) AFI: /abˈer.ro/


Verb

aberrō (infinitivul prezent aberrāre, perfectul activ aberrāvī, supinul aberrātum)

  1. a devia, a hoinări, a se abate de la
  2. a o lua pe un drum greșit
  3. a căuta distracție
  4. (p.ext.) a greși, a eșua, a da greș

Sinonime

  • 1: dēclīnō, deerrō, dēviō, errō
  • 4: dēlinquō, errō

Cuvinte derivate

  • aberrāns
  • aberrātiō

Cuvinte apropiate

  • aderrō
  • circumerrō
  • coerrō
  • deerrō
  • errō
  • exerrō
  • inerrō
  • oberrō
  • pererrō

Referințe




portugheză

(português)

Etimologie

Din aberrar.

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ɐˈbɛ.ʁu/
  • (Brazilia) AFI: /aˈbɛ.ʁu/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru aberrar.




spaniolă

(español)

Etimologie

Din aberrar.

Pronunție

  • AFI: /aˈbero/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru aberrar.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.