abdica

Vezi și : abdică, abdicá

română

Etimologie

Din franceză abdiquer < latină abdicare.

Pronunție

  • AFI:/ab.diˈka/


Verb


Conjugarea verbului
abdica
Infinitiv a abdica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 abdic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să abdice
Participiu abdicat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a renunța la tron.
  2. (fig.) a renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din abdica.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru abdica.

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din abdicare.

Pronunție

  • AFI: /abdi'ka/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular le prezent pentru abdicare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abdicare.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.