abbaiare

italiană

(italiano)

Etimologie

Formație onomatopeică, din franceză veche abayer < latină baubor („lătra”).

Pronunție

  • AFI: /abbaˈjare/


Verb

  1. a lătra, a hămăi
    Il cane abbaiava al fattorino della pizza.
  2. (fig.) a zbiera (la)

Cuvinte derivate

Expresii

  • can che abbaia non morde
  • non c'è can che abbai


Substantiv

abbaiare m., invariabil

  1. (zool.) lătrare, hămăire

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.