ψίθυρος

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică ψίθυρος.

Pronunție

  • AFI: /ˈpsi.θi.ɾɔs/


Substantiv

ψίθυρος (psíthyros) m., ψίθυροι (psíthyroi) pl.

  1. șoaptă, șușoteală

Cuvinte derivate

  • ψιθυρίζεται
  • ψιθυρίζω
  • ψιθύρισμα
  • ψιθυρισμός
  • ψιθυριστά
  • ψιθυριστός
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.