șușoteală

română

Variante

Etimologie

Din a șușoti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.ʃo'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șușoteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șușoteală șușoteli
Articulat șușoteala șușotelile
Genitiv-Dativ șușotelii șușotelilor
Vocativ șușoteală șușotelilor
  1. faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.