țugui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ʦu.gu'i/


Substantiv


Declinarea substantivului
țugui
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țugui țuguie
Articulat țuguiul țuguiele
Genitiv-Dativ țuguiului țuguielor
Vocativ țuguiule țuguielor
  1. vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; (p.gener.) vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.