țocăi

română

Etimologie

Din țoc + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /ʦo.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
țocăi
Infinitiv a țocăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 țocăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să țocăie
Participiu țocăit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta (cu zgomot).
  2. (v.intranz.) (despre copii) a mișca buzele prin somn ca și când ar suge.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.