țărăncuță

română

Etimologie

Din țărancă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /ʦə.rənˈku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țărăncuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țărăncuță țărăncuțe
Articulat țărăncuța țărăncuțele
Genitiv-Dativ țărăncuței țărăncuțelor
Vocativ țărăncuță țărăncuțelor
  1. diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.