țăcăneală

română

Etimologie

Din a țăcăni + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʦə.kə'ne̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țăcăneală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țăcăneală țăcăneli
Articulat țăcăneala țăcănelile
Genitiv-Dativ țăcănelii țăcănelilor
Vocativ țăcăneală țăcănelilor
  1. faptul de a (se) țăcăni.
  2. țăcănit.
  3. (fig.) țicneală, sminteală.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.