țâțâi
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /ʦɨ.ʦɨ'i/
Verb
| Conjugarea verbului țâțâi | |
| Infinitiv | a țâțâi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
țâțâi |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să țâțâie |
| Participiu | țâțâit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre animale și insecte) a țârâi.
- (despre oameni) a scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc.
- a tremura.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- țâț
Vezi și
- țiței
- țuțul
- țuțula
Expresii
- A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică
Traduceri
a scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.