știucă
română
Etimologie
Din bulgară štuka. Confer scr. štuka.
Pronunție
- AFI: /'ʃtju.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului știucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | știucă | știuci |
| Articulat | știuca | știucile |
| Genitiv-Dativ | știucii | știucilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Esox lucius) pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață.
- (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.
Sinonime
- 1: (pop.) lupul-bălții, (reg.) mârliță
Cuvinte compuse
Traduceri
pește
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.