șontâcăi
română
Etimologie
Din șontâc + sufixul -ăi.
Pronunție
- AFI: /ʃon.tɨ.kə'i/
Verb
| Conjugarea verbului șontâcăi | |
| Infinitiv | a șontâcăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
șontâcăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să șontâcăiască |
| Participiu | șontâcăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.