înzăvorî

română

Etimologie

Din în + zăvor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.zə.vo'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
înzăvorî
Infinitiv a înzăvorî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înzăvorăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înzăvorască
Participiu înzăvorât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (tehn.) a împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.