zăvor

română

Etimologie

Din slavă zavorŭ.

Pronunție

  • AFI: /zəˈvor/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăvor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăvor zăvoare
Articulat zăvorul zăvoarele
Genitiv-Dativ zăvorului zăvoarelor
Vocativ ' '
  1. încuietoare (la o ușă, la o fereastră etc.) constând dintr-o bară metalică mobilă, orizontală, care intră într-o ureche fixată pe toc.
  2. dispozitiv folosit pentru fixarea unor piese tehnice mobile.

Cuvinte derivate


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.