învrăjbitoare

română

Etimologie

Din învrăjbitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vrəʒ.bi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învrăjbitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învrăjbitoare învrăjbitoare
Articulat învrăjbitoarea învrăjbitoarele
Genitiv-Dativ învrăjbitoarei învrăjbitoarelor
Vocativ învrăjbitoareo învrăjbitoarelor
  1. persoană care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.