întreguleț

română

Etimologie

Din întreg + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.gu'leʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întreguleț
Singular Plural
Masculin întreguleț întreguleți
Feminin întreguleață întregulețe
Neutru întreguleț întregulețe
  1. (fam., întărind pe „întreg”) diminutiv al lui întreg.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.