întreguț

română

Etimologie

Din întreg + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'guʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întreguț
Singular Plural
Masculin întreguț întreguți
Feminin întreguță întreguțe
Neutru întreguț întreguțe
  1. (fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) diminutiv al lui întreg.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.