întorsură
română
Etimologie
Din întors + sufixul -ură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tor'su.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului întorsură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întorsură | întorsuri |
| Articulat | întorsura | întorsurile |
| Genitiv-Dativ | întorsurii | întorsurilor |
| Vocativ | întorsură | întorsurilor |
- (rar) întorsătură.
- (fig.) mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.