însumi

română

Etimologie

Din îns (ul) + -mi, -ți, -și.

Pronunție

  • AFI: /ˈɨn.sumʲ/


Pronume

  1. (pe lângă un substantiv sau un pronume) chiar, tocmai.
  2. (înv.) eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.