înot

română

Etimologie

Din verbul a înota (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨˈnot/


Substantiv


Declinarea substantivului
înot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înot invariabil
Articulat înotul invariabil
Genitiv-Dativ înotului invariabil
Vocativ înotule invariabil
  1. plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice.
  2. (adverbial) înotând.

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din înota.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru înota.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru înota.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.