îngrozire
română
Etimologie
Din a (se) îngrozi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.gro'zi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îngrozire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngrozire | îngroziri |
| Articulat | îngrozirea | îngrozirile |
| Genitiv-Dativ | îngrozirii | îngrozirilor |
| Vocativ | îngrozire | îngrozirilor |
- acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; groază, spaimă.
- (înv.) amenințare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.