îngrăditor

română

Etimologie

Din a îngrădi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.grə.di'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îngrăditor
Singular Plural
Masculin îngrăditor îngrăditori
Feminin îngrăditoare îngrăditoare
Neutru îngrăditor îngrăditoare
  1. (rar) care limitează, restrânge.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.