îngenunchea

română

Etimologie

Din latină ingenuculare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʤe.nunˈke̯a/


Verb


Conjugarea verbului
îngenunchea
Infinitiv a îngenunchea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 îngenunchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îngenuncheze
Participiu îngenuncheat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se așeza în genunchi.
  2. (v.tranz.) (fig.) a supune, a aservi.
  3. (v.tranz.) (rar) a da în stăpânire, a închina (unui dușman).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.