înfrățit

română

Etimologie

Din a înfrăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frə'ʦit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înfrățit
Singular Plural
Masculin înfrățit înfrățiți
Feminin înfrățită înfrățite
Neutru înfrățit înfrățite
  1. legat de altul prin relații frățești.
  2. (despre plante) care a dat lăstari din tulpina principală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.