îndeletnici

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer îndelete.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.de.let.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndeletnici
Infinitiv a (se) îndeletnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) îndeletnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) îndeletnicească
Participiu îndeletnicit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.