încumetri

română

Etimologie

Din în- + cumătru.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.me'tri/


Verb


Conjugarea verbului
încumetri
Infinitiv a încumetri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încumetresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încumetrească
Participiu încumetrit
Conjugare IV
  1. (vb. refl. recipr.) (reg.) a se înrudi prin cumetrie; a se cumetri.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.