încujbare
română
Etimologie
Din a (se) încujba.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kuʒ'ba.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încujbare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încujbare | încujbări |
| Articulat | încujbarea | încujbările |
| Genitiv-Dativ | încujbării | încujbărilor |
| Vocativ | încujbare | încujbărilor |
- (înv. și reg.) acțiunea de a (se) încujba; încovoiere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.