încuiere

română

Etimologie

Din a încuia.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kuˈje.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încuiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încuiere încuieri
Articulat încuierea încuierile
Genitiv-Dativ încuierii încuierilor
Vocativ încuiere încuierilor
  1. acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.