încuibat

română

Etimologie

Din a (se) încuiba.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kujˈbat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
încuibat
Singular Plural
Masculin încuibat încuibați
Feminin încuibată încuibate
Neutru încuibat încuibate
  1. care s-a stabilit, s-a vârât (nedorit și nepoftit) într-un loc.
  2. (fig.) pătruns adânc, înrădăcinat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.