încondeietură

română

Etimologie

Din a încondeia + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kon.de.je'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încondeietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încondeietură încondeieturi
Articulat încondeietura încondeieturile
Genitiv-Dativ încondeieturii încondeieturilor
Vocativ încondeietură încondeieturilor
  1. încondeiat; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.