încarcera

română

Etimologie

Din latină incarcerare, franceză incarcérer.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kar.ʧe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
încarcera
Infinitiv a încarcera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încarcerez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încarcereze
Participiu încarcerat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a băga pe cineva la carceră; (p.ext.) a întemnița.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.