înțesa

română

Etimologie

Din slavă (veche) čestŭ „gros, des”.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦe'sa/


Verb


Conjugarea verbului
înțesa
Infinitiv a înțesa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înțes
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înțese
Participiu înțesat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a vârî, a băga într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi.
  2. (v.refl.) (fig.) (rar) a se înteți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.