împuternicită
română
Etimologie
Din împuternicit.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pu.ter.niˈʧi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului împuternicită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împuternicită | împuternicite |
| Articulat | împuternicita | împuternicitele |
| Genitiv-Dativ | împuternicitei | împuternicitelor |
| Vocativ | împuternicito | împuternicitelor |
- persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.