împungător

română

Etimologie

Din împung (prezent indicativ al lui a împunge) + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pun.gə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împungător
Singular Plural
Masculin împungător împungători
Feminin împungătoare împungătoare
Neutru împungător împungătoare
  1. (reg.) care împunge, care are vârful ascuțit.
  2. (fig.) (despre ochi, privire) pătrunzător, scrutător.
  3. (fig.) (despre vorbe) înțepător, mușcător.
  4. (despre vite cornute) care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge; împungaci.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.